Mindfreak

te crezi destept?

Posts Tagged ‘Rex’

DILEMĂ LA VÎNĂTOARE

Publicat de spiderpc pe 10/04/2009

Cîte nu se povestesc despre acest din vremuri străvechi prieten al omului, care este cîinele ! De obicei, cîinele este lăudat pentru abnegaţia pe care o poartă stâpînului, pentru spiritul său de sacrificiu cînd acesta este în pericol.

Este cunoscut că unii cîini, îndeobşte prietenoşi cu oamenii, simt o aversiune aparent inexplicabilă faţă de o anumită persoană. Mai numeroase sînt cazurile cînd aceste animale, acceptând în preajma lor alţi confraţi de felurite rase, devin deodată nervoşi şi sînt gata să se încaiere — fără nici o pricină — cu un semen din aceeaşi rasă. Asemenea nărav al câinilor, îmi povestea un amic — mare amator de vînătoare —, a pricinuit multe neplăceri în organizarea unor partide cinegetice.

Erau trei prieteni care obişnuiau să vîneze împreună, fiecare din ei aveau cîte doi cîini. Aurel îi avea pe Azor şi Hector, Bucur — pe Grivei şi pe Rex, iar Costel — pe Ciobănel şi pe Dingo. Obişnuiau însă să plece la vînătoare doar cu un singur cîine, pentru simplul motiv că trebuiau să satisfacă tocmai asemenea capricii ale cîinilor lor, despre care am vorbit mai înainte. Dacă mergea Azor, atunci nu putea fi luat Grivei, deoarece era mai mult ca sigur că se vor încaieră. În asemenea situaţie Bucur trebuia să-l prefere pe celălalt cîine, Rex. Cînd Bucur se hotăra să fie însoţit de Rex, Costel trebuia să-l lase acasă pe Dingo, deoarece cei doi cîini se muşcau. Mai era, însă, şi altceva la mijloc, şi anume că — de fiecare dată cînd ieşeau la vînătoare cei trei prieteni — printre cîinii ce îi însoţeau trebuia neapărat să se găsească ori Azor, ori Ciobănel, dacă nu amîndoi, întrucît aceştia aveau un simţ al mirosului deosebit de dezvoltat, cu ajutorul căruia vînatul era foarte repede descoperit.

Puteţi spune care dintre cei trei vînători avea cele mai puţine probleme de rezolvat în legătură cu alegerea cîinelui cu care să plece la vânătoare, ţinînd seama că nici unul nu putea ieşi mereu cu acelaşi cîine, deoarece fiecare vînător ţinea să-şi scoată pe rînd cîinii la vînătoare ?vanatoare

Publicat în General, Umor | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu »

RECLAMA CINEMATOGRAFULUI MIRA

Publicat de spiderpc pe 06/03/2009

La numai un an de la inventarea cinematografului publicul bucureştean a avut prilejul să vadă curioasele minuni mişcătoare de pe pînză. Reprezentaţia a avut loc la 13 octombrie 1836 şi cuprindea cîteva pelicule aduse de însuşi „cinematografistul” Lumiere : Trenul intrînd în gară (,,văzîndu-l, îţi vine să te dai la o parte”), Furtună pe mare („o altă vedere de senzaţie”), Dansuri egipţiene, Alergarea în saci ş.a. Primul cinematograf permanent, cel I al lui Oeser, s-a deschis în 1897, într-o şandrama de scînduri, mai sus de Băile Eforiei. Al doilea a fost Select. Prima sală special construită pentru cinema era Volta, pe Strada Doamnei. Numărul sălilor a crescut continuu, cinematograful fiind spectacolul favorit al marelui public. Prin 1928, numai pe porţiunea de bulevard dintre Calea Victoriei şi Cişmigiu erau înşirate : Capitol, Trianon, Eforie, Boulevard-Palace, Voiculescu, Odeon. Mai la periferie existau : Astra, Edison, Lolica, Magic, Rex etc. Proprietarii acestor cinematografe născoceau felurite metode pentru atrage cît mai mulţi spectatori. De la reclama făcută filmelor sau parfumarea în pauze a sălilor de spectacol şi pînă la abonamentele anuale, gama acestora era foarte întinsă. Intr-unul din ziarele de seară ale vremii se putea citi următorul anunţ al Cinematografului Mira, care în cepuse să aibă sala cam goală : „Poftiţi la filmele noastre, cu cele mai încîntătoare vedete. Preţuri avantajoase pentru abonamente anuale la loje : 130 de lei pentru domni sau doamne şi 220 de lei pentru perechi, 310 de lei pentru familie cu un copil şi 400 de lei pentru soţi care vin cu doi copii ! Reţineţi abonamente din timp. Număr limitat…”
cinematograf_capitol
Era, fireşte, o metodă de a aduce cît mai mult public, cu speranţa că spectatorii vor deveni cu timpul obişnuiţi ai acestei săli aflate în suferinţă la începutul ei. Interesant este că, aşa cum se anunţa mai departe în reclamă, proprietarul cinematografului, după ce scădea plata filmului si celelalte cheltuieli ce reveneau în medie pe fiecare loc din sală, rămînea cu acelaşi cîştig la abonament, fie că el era individual, de 130 lei, fie că era de 220 lei, pentru perechi, fie că era de 310 sau 400 lei pentru familii cu unul sau doi copii.

La cît se ridicau în medie cheltuielile anuale pentru fiecare loc din sala cinematografului Mira ?

Publicat în Din gura presei, General | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.